Blog & noutati

Acasa / Blog

Negrut Claudia

Descopera ultimele noutati

Depresia post-sărbători

 

Depresia post-sărbători este o stare de disconfort emoțional care apare după încheierea sezonului festiv, adesea în perioada imediat următoare Crăciunului și Anului Nou. Această stare poate afecta o parte semnificativă din populație, iar simptomele pot include tristețe, oboseală, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, sentimentul de izolare, anxietate și chiar dureri fizice.

Iată câteva motive principale care pot contribui la apariția depresiei post-sărbători:

  1. Așteptările nerealiste

Sărbătorile sunt adesea însoțite de așteptări mari legate de distracție, momente frumoase alături de familie și prieteni, dar și de achiziționarea de cadouri și alte activități care pot crea presiune emoțională și financiară. După ce sărbătorile trec, există un contrast clar între așteptările nerealizate și realitatea cotidiană.

  1. Epuizarea fizică și emoțională

Sărbătorile pot fi perioade de intensificare a activităților sociale, financiare și chiar profesionale. După perioada agitată de pregătiri și întâlniri, mulți se simt epuizați, ceea ce poate duce la o stare de oboseală profundă și de pierdere a energiei.

  1. Izolarea socială

Deși sărbătorile sunt un moment de întâlnire cu familia și prietenii, după această perioadă, unele persoane se pot simți izolate, mai ales dacă nu au suportul social necesar sau dacă au fost departe de cei dragi în timpul sărbătorilor.

  1. Probleme financiare

Pentru mulți, cheltuielile mari de sărbători pot crea un stres financiar considerabil. După acest „exces” de cheltuieli, vinerea trecerea în luna ianuarie, care poate aduce o senzație de apăsare financiară, făcând oamenii să se simtă copleșiți de datorii și presiunea unei noi perioade de economii.

  1. Starea de „întoarcere la realitate”

După perioada festivă, viața cotidiană revine la normal, iar acest lucru poate părea plictisitor sau lipsit de sens. Acest „gol” post-sărbători poate adânci sentimentul de tristețe sau de lipsă de motivație.

  1. Lumina naturală și vremea rece

În multe zone, perioada de după sărbători coincide cu sezonul rece și zilele scurte. Lipsa luminii naturale și vremea nefavorabilă pot contribui la apariția unor simptome de depresie sezonieră, un tip de depresie care apare în timpul iernii din cauza lipsei expunerii la soare.

Cum putem gestiona depresia post-sărbători?

  1. Recunoașterea și acceptarea sentimentelor: Este important să recunoaștem că starea de melancolie sau de oboseală este normală și să nu ne simțim vinovați pentru ea.
  2. Stabilirea unui program sănătos: O rutină zilnică bine stabilită poate ajuta la combaterea sentimentului de haos sau de confuzie.
  3. Activitatea fizică: Exercițiile fizice pot ajuta la îmbunătățirea stării de spirit prin eliberarea de endorfine, hormonii fericirii.
  4. Găsirea de distracții și activități plăcute: Chiar dacă sărbătorile s-au încheiat, există multe activități pe care le putem face pentru a aduce un pic de bucurie și distracție în viața noastră cotidiană.
  5. Ajutor profesional: Dacă simptomele depresive sunt persistente sau severe, poate fi util să căutați ajutor de la un psiholog sau psihoterapeut.

 Iată câteva referințe care susțin informațiile despre depresia post-sărbători:

  1. American Psychological Association (APA) – Coping with holiday stress 
  2. National Institute of Mental Health (NIMH) – Seasonal affective disorder 
  3. Mayo Clinic – Coping with holiday blues
  4. Psychology Today – Post holiday blues 
  5. Harvard Medical School – Seasonal affective disorder

Depresia post-sărbători

Greșelile sunt lecții valoroase

„Greșelile sunt lecții valoroase” este o afirmație care reflectă o mentalitate de învățare și auto-perfecționare, subliniind ideea că greșelile nu sunt doar erori, ci și oportunități de învățare. În loc să le vedem ca pe eșecuri definitive, putem să le considerăm pași importanți în procesul nostru de dezvoltare.

De ce sunt greșelile lecții valoroase?

  1. Oferă oportunități de învățare: Atunci când facem o greșeală, putem analiza ce nu a mers și ce am putea face diferit pe viitor. Această reflecție este esențială pentru creștere, iar învățarea din greșeli este o cale directă către îmbunătățire.
  2. Te învață despre tine însuți: Greșelile ne pot ajuta să înțelegem mai bine ce ne motivează, ce ne frustrează sau ce ne limitează. Ele oferă o oportunitate de autocunoaștere profundă și pot pune în lumină punctele noastre slabe sau chiar temerile nerezolvate.
  3. Permite riscuri controlate: În fața greșelilor, putem alege să încercăm din nou, dar cu o mai bună înțelegere a situației. Astfel, greșelile ne încurajează să ieșim din zona de confort, să explorăm noi posibilități și să ne asumăm riscuri care, în final, pot duce la succes.
  4. Ajută la dezvoltarea rezilienței: A face față greșelilor ne ajută să dezvoltăm o atitudine de perseverență și reziliență. În loc să ne descurajăm, învățăm cum să ne ridicăm, să ne ajustăm planurile și să mergem mai departe. Acest proces ne întărește caracterul și ne face mai pregătiți pentru viitor.
  5. Consolidarea abilităților de rezolvare a problemelor: Greșelile sunt, de multe ori, provocări care necesită soluționare. Abilitatea de a face față și de a găsi soluții după o greșeală ajută la dezvoltarea unei gândiri critice și a unor aptitudini de rezolvare a problemelor mai eficiente.
  6. Încurajează un mindset de creștere: Atunci când privim greșelile ca lecții valoroase, dezvoltăm un „mindset de creștere” (growth mindset), în care învățarea continuă este văzută ca un proces de îmbunătățire constantă. Astfel, eșecurile nu sunt percepute ca obstacole, ci ca pași necesari spre succes.

Cum putem învăța din greșeli?

  1. Reflectează asupra greșelii: În loc să te simți vinovat sau frustrat, întreabă-te ce ai învățat din acea experiență. Ce ar fi trebuit să faci diferit? Ce ai putea aplica în viitor?
  2. Fii blând cu tine însuți: Toată lumea face greșeli. Este esențial să nu te pedepsești prea mult. Auto-compasiunea ajută la procesul de învățare și îți permite să mergi mai departe fără teama de a greși din nou.
  3. Căută feedback: Uneori, ceilalți pot vedea lucruri pe care noi nu le observăm. Căutând feedback de la persoane de încredere, poți învăța mai repede și poți îmbunătăți procesul de învățare.
  4. Acționează din nou: După ce înveți din greșeli, pune în practică lecțiile învățate. Este esențial să încerci din nou, mai bine pregătit, chiar dacă există riscul să mai greșești.
  5. Împărtășește experiențele tale: Vorbind despre greșelile și lecțiile tale, nu doar că îți vei clarifica gândurile, dar vei ajuta și pe alții să învețe din experiențele tale. Acest schimb de idei poate contribui la dezvoltarea unei culturi în care greșelile sunt acceptate și văzute ca parte a procesului de învățare.

Concluzie

Greșelile nu trebuie văzute ca pe o rușine, ci ca pe o parte esențială a dezvoltării noastre. Fiecare greșeală este o oportunitate de a învăța, de a te îmbunătăți și de a deveni o versiune mai bună a ta. Acest mod de gândire transformă greșelile într-un instrument valoros pentru succesul personal și profesional.

Pentru aprofundarea ideii că greșelile sunt lecții valoroase, pot fi folosite următoarele referințe care dezvoltă aceste concepte:

  1. Carol S. Dweck – „Mindset: The New Psychology of Success”
  2. Brené Brown – „The Gifts of Imperfection”
  3. John C. Maxwell – „Failing Forward: Turning Mistakes into Stepping Stones for Success”
  4. Albert Bandura – „Self-Efficacy: The Exercise of Control”
  5. Angela Duckworth – „Grit: The Power of Passion and Perseverance”

Disconfortul: Prețul pentru o viață cu sens

Disconfortul poate fi văzut ca un preț necesar pentru o viață cu sens. Viața noastră nu este niciodată complet lipsită de provocări sau dificultăți, iar în multe cazuri, ele sunt chiar catalizatori ai creșterii și transformării noastre. Iată o descriere a modului în care disconfortul este legat de găsirea unui sens profund în viață:

În căutarea unui sens autentic în viață, ajungem adesea să ne confruntăm cu disconfortul — un sentiment de neliniște, frică, incertitudine sau chiar durere. În mod paradoxal, acest disconfort poate fi văzut nu ca o piedică, ci ca un preț necesar pentru creștere și împlinire.

O viață cu sens nu înseamnă absența dificultăților, ci abilitatea de a naviga prin ele cu scop și înțelepciune. Este adesea în momentele de disconfort — atunci când ieșim din zona noastră de confort, când înfruntăm eșecurile, conflictele sau pierderile — că începem să înțelegem cine suntem cu adevărat și ce ne dorim de la viață.

Disconfortul ca oportunitate de auto-descoperire

Fiecare moment de disconfort este o oportunitate de auto-reflecție. Atunci când lucrurile nu merg conform planului sau când ne confruntăm cu incertitudini, suntem puși față în față cu propriile noastre temeri și limite. Aceste momente de vulnerabilitate sunt cele care ne provoacă să ne întrebăm ce contează cu adevărat pentru noi, ce valori ne ghidează și ce ne dorim să realizăm pe termen lung. În această confruntare cu disconfortul, descoperim puterea de a ne redefini și de a găsi un sens mai profund.

Disconfortul ca motor al schimbării

Schimbarea reală nu vine niciodată ușor. Pentru a crește, este adesea necesar să trecem prin perioade de disconfort. Acesta poate apărea sub forma unor decizii dificile, a unui job provocator, a unei relații care ne testează limitele sau a unei perioade de incertitudine. Aceste situații ne forțează să gândim mai profund, să învățăm noi abilități și să ne ajustăm abordările. Disconfortul este semnul că suntem într-un proces de transformare, iar fără el, nu am avea ocazia de a depăși vechile noastre obiceiuri și tipare, care ne împiedică să evoluăm.

Disconfortul și sensul personal

Un alt aspect important este că disconfortul ne ajută să distingem între ceea ce este cu adevărat important pentru noi și ceea ce este superficial sau trecător. O viață cu sens nu este întotdeauna ușoară sau confortabilă, dar este împlinită prin scopul și satisfacția pe care le găsim în depășirea dificultăților. De exemplu, alegerea de a urma o carieră care te pasionează, dar care implică sacrificii și provocări, sau de a menține relații autentice în ciuda conflictelor ocazionale, poate adăuga sens și valoare vieții tale, chiar dacă aceasta vine cu o anumită doză de disconfort.

Disconfortul ca forță de motivație

Multe dintre realizările mari ale umanității au fost posibile doar datorită capacității oamenilor de a îndura disconfortul. Indiferent dacă este vorba de progrese științifice, de revoluții culturale sau de evoluția personală, schimbările semnificative nu au avut loc fără un preț. Disconfortul, sub forma muncii susținute, a sacrificiilor sau a riscurilor asumate, poate deveni un catalizator al motivației. Aceasta ne dă curajul de a continua să mergem înainte chiar și atunci când drumul pare anevoios.

Disconfortul nu este doar o parte a vieții, ci poate fi, de fapt, un semn al faptului că trăim o viață autentică și semnificativă. În loc să-l evităm sau să-l respingem, ar trebui să învățăm să îl acceptăm și să înțelegem că el face parte din procesul nostru de dezvoltare personală. Doar atunci când suntem dispuși să confruntăm și să depășim disconfortul, putem experimenta o viață plină de sens, o viață în care provocările devin lecții și fiecare pas înainte ne apropie de realizarea visurilor noastre.

Iată câteva referințe din domeniul psihologiei și filosofiei, care abordează aceste teme.

1. Viktor Frankl – „Omul în căutarea sensului” (1946)

2. Carol Dweck – „Mindset: The New Psychology of Success” (2006)

3. Brene Brown – „The Gifts of Imperfection” (2010)

4. Stephen Covey – „The 7 Habits of Highly Effective People” (1989)

 5. Albert Camus – „Mitul lui Sisif” (1942)

6. Jordan Peterson – „12 Rules for Life: An Antidote to Chaos” (2018)

7. Erich Fromm – „Arta de a iubi” (1956)

Dezvoltarea personală și provocările 

 

Dezvoltarea personală și provocările care apar pe parcursul acestui proces sunt esențiale pentru creșterea individuală și pentru atingerea unui echilibru în viață. Oricare ar fi domeniul în care îți dorești să te dezvolți (carieră, relații, sănătate mentală sau fizică, spiritualitate, etc.), acest proces vine întotdeauna cu provocări. Iată câteva aspecte esențiale ale dezvoltării personale și provocările care pot apărea:

  1. Provocările auto-disciplinei

Dezvoltare: Auto-disciplina este esențială pentru a face progrese semnificative într-un domeniu, fie că e vorba de învățătura unei noi abilități, îmbunătățirea sănătății fizice sau gestionarea timpului mai eficient. Provocare: Rezistența la auto-disciplină poate fi o barieră majoră. De multe ori, din cauza obiceiurilor vechi, a procrastinării sau a lipsei de motivație, este dificil să rămâi constant. Acest lucru poate crea frustrare și poate duce la sentimentul de stagnare.

Cum să depășești această provocare: Împărțirea obiectivelor mari în obiective mai mici  realizabile, stabilirea unui program fix și crearea unui mediu care să sprijine concentrarea pot ajuta. De asemenea, îți poți recompensa progresul pentru a-ți menține motivația.

  1. Provocările auto-percepției și încrederii în sine

Dezvoltare: Multe dintre realizările personale depind de încrederea în propriile forțe. Dacă nu crezi în tine, poate fi dificil să faci pași spre schimbări majore. Provocare: Îndoielile de sine, frica de eșec sau comparațiile constante cu alții pot submina încrederea și pot bloca progresul. Mulți oameni se confruntă cu sindromul impostorului, în care simt că nu merită succesul obținut.

Cum să depășești această provocare: Practicarea auto-compasiunii, recunoașterea realizărilor, chiar și a celor mici, și înlocuirea gândurilor negative cu afirmații pozitive poate ajuta. De asemenea, acceptarea că eșecurile sunt parte din procesul de învățare este crucială pentru dezvoltarea încrederii.

  1. Provocările adaptării la schimbare

Dezvoltare: Schimbarea este esențială pentru dezvoltarea personală. Fie că e vorba de o schimbare a carierei, de locul de muncă, de relații sau de stilul de viață, adaptarea la noile condiții poate fi cheia succesului. Provocare: Schimbările majore pot fi incomode și pot stârni anxietate. Teama de necunoscut, instabilitatea pe care o aduc noile situații sau rezistența la ieșirea din zona de confort pot duce la procrastinare și stagnare.

Cum să depășești această provocare: Înfruntarea fricilor pas cu pas, menținerea unei atitudini pozitive față de schimbare și căutarea sprijinului din partea celor apropiați sau a unor mentori pot facilita procesul de adaptare.

  1. Provocările gestionării emoțiilor

Dezvoltare: Înțelegerea și gestionarea emoțiilor este esențială pentru creșterea personală, mai ales atunci când te confrunți cu situații stresante sau dificile. Provocare: Emoțiile intense, precum furia, anxietatea sau tristețea, pot fi o piedică semnificativă în dezvoltarea ta. Lipsa de abilități de gestionare a emoțiilor poate duce la reacții impulsive sau la decizii greșite.

Cum să depășești această provocare: Practicarea mindfulness-ului, învățarea unor tehnici de respirație sau de relaxare și, dacă este necesar, căutarea unui specialist (terapeut sau consilier) te pot ajuta să îți gestionezi mai bine emoțiile.

  1. Provocările echilibrului între viața personală și profesională

Dezvoltare: Pentru o dezvoltare armonioasă, este important să ai un echilibru între viața profesională, familie și timp pentru tine. Echilibrul ajută la reducerea stresului și îmbunătățirea calității vieții. Provocare: Într-o lume cu ritm rapid și cerințe mari atât la locul de muncă, cât și în viața personală, este ușor să te simți copleșit. Munca excesivă, lipsa timpului pentru relaxare sau neglijarea relațiilor poate duce la epuizare.

Cum să depășești această provocare: Stabilirea unor limite clare între muncă și viața personală, învățarea de a delega sau a cere ajutor și planificarea timpului liber pot ajuta la crearea unui echilibru mai sănătos.

  1. Provocările găsirii unei motivații durabile

Dezvoltare: Motivația este adesea cheia progresului continuu. Fără motivație, poate fi dificil să continui să te dezvolți și să îți atingi obiectivele. Provocare: La începutul unui proiect sau al unei noi etape din viață, entuziasmul poate fi ridicat, dar, pe măsură ce trece timpul, motivația poate scădea. Rutina zilnică sau obstacolele pot eroda entuziasmul.

Cum să depășești această provocare: Împărțirea obiectivelor mari în pași mici, care pot fi sărbătoriți pe parcurs, și menținerea unei viziuni clare asupra scopului final poate contribui la menținerea motivației. De asemenea, este important să te înconjori de oameni care îți susțin obiectivele.

  1. Provocările învățării continue

Dezvoltare: Dezvoltarea personală nu se oprește niciodată. Într-o lume în continuă schimbare, este important să te adaptezi și să continui să înveți și să crești. Provocare: Lipsa de timp, teama de eșec sau sentimentul că ai ajuns într-un punct în care nu mai ai nevoie să înveți pot fi obstacole mari. În plus, există pericolul de a deveni stagnat în rutinele deja formate.

Cum să depășești această provocare: Alocarea unui timp dedicat pentru învățare continuă (fie prin cărți, cursuri sau experiențe) și dezvoltarea unui mindset de creștere te pot ajuta să te menții în continuă expansiune.

Concluzie

Dezvoltarea personală este un proces complex, care vine cu multe provocări, dar și cu oportunități de învățare și auto-descoperire. Cheia este să recunoști aceste provocări ca pe niște pași necesari în drumul tău și să găsești modalități eficiente de a le depăși. Răbdarea, perseverența, auto-reflecția și sprijinul din partea celor dragi sau a unor profesioniști sunt esențiale pentru a face față acestor provocări și a continua să te dezvolți într-un mod sănătos și echilibrat.

Dacă vrei surse sau referințe pentru aceste concepte, iată câteva cărți care le tratează:

„The Power of Habit” de Charles Duhigg

„Atomic Habits” de James Clear.

„Mindset: The New Psychology of Success” de Carol Dweck

„Inteligența emoțională” de Daniel Goleman

„The 7 Habits of Highly Effective People” de Stephen R. Covey

Conflictele, eșecurile și dificultățile

 

Conflictele, eșecurile și dificultățile sunt aspecte inevitabile ale vieții, iar modul în care le gestionăm poate influența semnificativ dezvoltarea noastră personală și profesională. Deși aceste experiențe sunt adesea percepute negativ, ele pot reprezenta, de fapt, oportunități importante de învățare și de creștere.

  1. Conflictul

Conflictele sunt diferențe de opinii, valori, interese sau obiective care apar între două sau mai multe părți, fie că este vorba de indivizi, grupuri sau organizații. Conflictul poate apărea în orice context: în cazul relațiilor personale, la locul de muncă sau în familie. Deși conflictul este inevitabil, modul în care alegem să-l gestionăm face diferența.

Provocările conflictului:

  • Comunicarea deficitară: Unul dintre factorii principali care contribuie la apariția conflictului este lipsa de comunicare sau comunicarea ineficientă. Neînțelegerile și presupunerile, interpretările greșite pot duce la escaladarea unui conflict.
  • Emoțiile puternice: Conflictele sunt adesea alimentate de emoții intense, cum ar fi furia, frustrarea sau tristețea, care pot afecta capacitatea de a raționa obiectiv.
  • Frica de confruntare: Mulți oameni evită conflictele, de teamă că vor înrăutăți situația. Această evitare poate duce la rezolvarea incompletă a problemelor și poate face ca conflictele să se adâncească.

Cum să gestionezi conflictul?

  • Comunicare deschisă și activă: Ascultarea activă și exprimarea clară a punctului tău de vedere sunt esențiale pentru a înțelege ambele părți și a găsi soluții eficiente.
  • Empatie: Încearcă să înțelegi perspectiva celuilalt și să fii conștient de emoțiile acestuia. Empatia poate ajuta la reducerea tensiunii și la găsirea unui compromis.
  • Fii deschis la soluții: Concentrarea pe soluții, nu pe cine este vinovat, este crucială. Căutarea unui teren comun și a unor compromisuri poate ajuta la depășirea conflictelor.
  1. Eșecul

Eșecul este percepția că nu am atins un obiectiv, nu am reușit să îndeplinim o așteptare sau nu am atins un standard pe care ni l-am setat. Eșecurile pot fi personale, profesionale sau chiar sociale, dar au un impact major asupra stimei de sine și motivației noastre.

Provocările eșecului:

  • Frica de eșec: Teama de a nu reuși poate deveni paralizantă și poate împiedica acțiunea. Această teamă poate duce la procrastinare sau la evitarea riscurilor.
  • Percepția negativă: Eșecul este adesea văzut ca un semn de incompetență sau ca o dovadă a lipsei de abilități, ceea ce poate reduce încrederea în sine.
  • Focalizarea pe rezultatul final: În loc să învățăm din procesul de învățare, adesea ne concentrăm prea mult pe rezultatul final. Acest lucru poate face ca eșecul să pară mai greu de acceptat.

Cum să gestionezi eșecul?

  • Schimbă-ți perspectiva asupra eșecului: Consideră eșecul nu ca pe ceva catastrofal, ci ca pe o oportunitate de învățare. Mulți dintre cei mai de succes oameni au avut multiple eșecuri înainte de a atinge succesul.
  • Fii rezilient: Capacitatea de a te ridica după un eșec este esențială. Resiliența te ajută să te refaci rapid și să continui să înveți din experiențele tale.
  • Învață din greșeli: Analizează ce ai învățat din eșec și aplică lecțiile în viitor. Fiecare eșec te apropie mai mult de succes dacă îl privești ca pe o oportunitate de a învăța și de a crește.
  1. Dificultățile

Dificultățile sunt obstacole sau provocări care ne pun la încercare abilitățile, resursele și răbdarea. Acestea pot apărea în diverse forme: probleme de sănătate, dificultăți financiare, dificultăți în relații sau provocări la locul de muncă.

Provocările dificultăților:

  • Sentimentul de copleșire: Când te confrunți cu multiple dificultăți simultan, este ușor să te simți copleșit și să pierzi motivația.
  • Lipsa de control: Multe dificultăți sunt legate de situații care sunt în afacerea noastră, ceea ce poate genera frustrare și sentimentul de neputință.
  • Izolarea: Uneori, din cauza rușinii sau a teama de judecată, oamenii se retrag și încearcă să facă față dificultăților singuri.

Cum să gestionezi dificultățile?

  • Începe cu pași mici: Când te confrunți cu dificultăți mari, începe prin a aborda problema pas cu pas. Împărțirea unei situații dificile într-o serie de sarcini mici și gestionabile poate face procesul mult mai ușor de abordat.
  • Caută sprijin: Este important să nu te izolezi. Discutarea dificultăților cu prieteni, familie sau profesioniști poate oferi perspective noi și soluții la care nu te-ai fi gândit.
  • Rămâi flexibil: Adaptabilitatea este esențială atunci când te confrunți cu dificultăți. Fii deschis la schimbare și caută alternative la soluțiile tale inițiale.

Cum sunt conectate aceste trei concepte?

Conflictul, eșecul și dificultățile sunt interconectate. Cum? De exemplu:

  • Un conflict nerezolvat poate duce la eșecuri în relații sau carieră.
  • Un eșec poate crea dificultăți pe termen lung, dar poate genera conflicte interne sau externe.
  • Dificultățile de zi cu zi pot contribui la conflictele cu ceilalți sau la un sentiment general de eșec.

Acestea sunt provocări care fac parte din experiența umană și sunt inevitabile. Totuși, modul în care le abordezi poate face o mare diferență în drumul tău de auto-dezvoltare și în felul în care înfrunți dificultățile vieții. Fiecare conflict, eșec sau dificultate poate fi o oportunitate de a învăța, de a te dezvolta și de a deveni mai puternic în fața viitoarelor provocări.

Dacă vrei surse sau referințe pentru aceste concepte, iată câteva cărți care le tratează:

  1. „Crucial Conversations: Tools for Talking When Stakes Are High” de Kerry Patterson, Joseph Grenny, Ron McMillan și Al Switzler – Oferă tehnici de gestionare a conflictelor.
  2. „The Gifts of Imperfection” de Brené Brown – Explorează cum acceptarea imperfecțiunilor și a eșecurilor contribuie la creșterea personală.
  3. „Grit: The Power of Passion and Perseverance” de Angela Duckworth – Vorbește despre importanța perseverenței în fața dificultăților.
  4. „Failing Forward: Turning Mistakes into Stepping Stones for Success” de John C. Maxwell – Oferă o abordare pozitivă asupra eșecurilor.

Rezoluțiile de început de an: Efectul de ,,New start”

Deseori la sfârșit de an ne propunem ca în anul care vine să schimbăm anumite obiceiuri care credem că nu sunt sănătoase. Poate ne gândim că  ar trebui să facem mai multă mișcare, să mergem la sală, să fumăm mai puțin, sau ne gândim să ținem o dietă, să ne implicăm mai mult în dezvoltarea personală, să ne schimbăm locul de muncă, să ne facem prieteni noi.

Atunci când se încheie un an, pare că se încheie o perioadă din viața noastră, tragem o linie si începând cu ziua 1 din anul următor, o luam de la zero cu un ,,new start”. Rezoluțiile de An Nou sugerează că oamenii au credința că au șanse mai mari să-și atingă scopurile, obiectivele imediate, cum ar fi ,,să merg la sală” dacă își fixează un reper temporal.

Cercetările arată că oamenii iau frecvent decizii care nu sunt deseori în concordanță cu interesele lor pe termen lung, de exemplu facem rar sport, am vrea să mâncăm mai sănătos dar nu o facem. Literatura arată că există anumite momente în timp în care suntem mai interesați și motivați să ne urmărim obiectivele, cum ar fi în preajma Anului Nou,  deoarece  reperele temporale care semnalează noi începuturi sunt mai speciale decât zilele obișnuite când oamenii își planifică activitățile de zi cu zi, iar importanța mai mare a opțiunii întârziate poate crește probabilitatea indivizilor de a o selecta. Deasemenea oamenii sunt mai optimiști cu privire la capacitatea lor de a schimba un comportament în viitor sau după ce aleg o dată (o anumită zi din an) și prin urmare, pot fi mai dispuși să se angajeze ca în viitor să se implice într-un  program de auto-îmbunătățire care să înceapă la scurt timp după data respectivă (Anul Nou) încadrată ca atare. 

Cum transformăm rezoluțiile în realitate atunci când ceea ce părea promițător și realizabil, pare greu de realizat odată cu trecerea timpului? În primul rând este recomandat să împărțim obiectivele mari în obiective mai mici care pot fi mai ușor de gestionat și care ne ajută să devenim mai încrezători odată cu realizarea lor. In al doilea rând, atitudinea contează, este diferit să fii pozitiv și orientat către atingerea obiectivului versus negativ și orientat spre evitare. În al treilea rând dacă avem obiective ambițioase și realizabile, este mai probabil că vom depune mai mult efort să le realizăm.

Pe măsură ce ne apropiem de realizarea obiectivelor, este important să  rămânem în prezent, să nu ne îngrijorăm foarte mult pentru eventualele piedici, deviații de la curs, să ne sărbătorim micile victorii de fiecare dată, cu bucurie și satisfacție; să credem în noi, în abilitățile noastre, să evităm autoînvinovățirea; să vedem provocările ca oportunități din care putem să învățăm; să fim hotărâți dar și flexibili deoarece aceasta reduce presiunea de a reuși neapărat și care ne poate provoca un stres inutil care poate să crească probabilitatea de a renunța.

Fă-ți timp să reflectezi la ceea ce contează cu adevărat pentru tine și folosește asta ca motivația pentru a evolua. Sărbătorește micile victorii și amintește-ți să practici autocompasiunea  pe parcurs.

 

Tulburările de comportament la copii

Toti copiii mici pot fi obraznici, sfidători și impulsivi din când în când, ceea ce este normal. Cu toate acestea, unii copii au comportamente extrem de dificile și provocatoare care sunt în afara normei pentru vârsta lor.

Cele mai frecvente tulburări de comportament perturbator includ tulburarea de opoziție sfidătoare (ODD), tulburarea de conduită (CD) și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) . Aceste trei tulburări de comportament au unele simptome comune, astfel încât diagnosticul poate fi dificil și consuma mult timp. Un copil sau adolescent poate avea două tulburări în același timp. Alți factori pot include probleme emoționale, tulburări de dispoziție, dificultăți în familie și abuz de substanțe.

Tulburare opozițională sfidătoare

Se crede că aproximativ unul din 10 copii cu vârsta sub 12 ani suferă de tulburare de opoziție sfidătoare (ODD), băieții depășind fetele cu doi la unu. Unele dintre comportamentele tipice ale unui copil cu ODD includ:

  • ușor enervat, enervat sau iritat
  • crize de furie frecvente
  • se ceartă frecvent cu adulții, în special cu cei mai familiari adulți din viața lor, cum ar fi părinții
  • refuză să se supună regulilor
  • pare să încerce în mod intenționat să-i enerveze pe alții
  • stimă de sine scazută
  • prag scăzut de frustrare
  • caută să-i învinovăţească pe alţii pentru orice nenorociri sau fapte rele.

Tulburări de comportament

Copiii cu tulburări de conduită (CD) sunt adesea considerați „copii răi” din cauza comportamentului lor și a refuzului de a accepta regulile. Se crede că aproximativ 5% dintre copiii de 10 ani au CD, băieții depășind fetele cu 4 la unu. Aproximativ o treime dintre copiii cu CD au și tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Unele dintre comportamentele tipice ale unui copil cu CD pot include:

  • refuzul frecvent de a se supune părinților sau altor figuri de autoritate
  • absentism repetat
  • tendința de a consuma droguri, inclusiv țigări și alcool, la o vârstă foarte fragedă
  • lipsa de empatie pentru ceilalti
  • agresiv cu animalele și alte persoane sau să manifeste comportamente sadice, inclusiv hărțuirea și abuzul fizic sau sexual
  • dorința de a începe lupte fizice
  • folosirea armelor în lupte fizice
  • minciuna frecventă
  • comportament criminal, cum ar fi furtul, aprinderea intenționată a incendiilor, spargerea în case și vandalismul
  • tendința de a fugi de acasă
  • tendințe suicidare – deși acestea sunt mai rare.

Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție

Se crede că aproximativ 2 până la 5% dintre copii au tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), băieții depășind fetele cu trei la unu. Caracteristicile ADHD pot include:

  • Neatenție – dificultate de concentrare, uitare de instrucțiuni, trecerea de la o sarcină la alta fără a finaliza nimic.
  • Impulsivitate – a vorbi peste ceilalți, a avea o „siguranță scurtă”, a fi predispus la accidente.
  • Hiperactivitate – neliniște constantă și agitație.

Tratamentul tulburărilor de comportament la copii

Copiii netratați cu tulburări de comportament pot deveni adulți disfuncționali. În general, cu cât intervenția este mai devreme, cu atât este probabil ca rezultatul să fie mai bun.
Tratamentul este de obicei cu mai multe fațete și depinde de tulburarea particulară și de factorii care contribuie la aceasta, dar poate include:

  • Educația parentală – de exemplu, învățarea părinților cum să comunice și să-și gestioneze copiii.
  • Terapie de familie – întreaga familie este ajutată să îmbunătățească abilitățile de comunicare și de rezolvare a problemelor.
  • Terapie cognitiv-comportamentală – pentru a ajuta copilul să-și controleze gândurile și comportamentul.
  • Antrenament social – copilului i se învață abilități sociale importante, cum ar fi cum să poarte o conversație sau să se joace în cooperare cu ceilalți.
  • Managementul furiei – copilul este învățat cum să recunoască semnele frustrării sale în creștere și i se oferă o serie de abilități de adaptare menite să-și dezamorseze furia și comportamentul agresiv. De asemenea, sunt predate tehnici de relaxare și abilități de gestionare a stresului.
  • Sprijin pentru problemele asociate – de exemplu, un copil cu dificultăți de învățare va beneficia de sprijin profesional.
  • Încurajare – mulți copii cu tulburări de comportament se confruntă cu eșecuri repetate la școală și în interacțiunile lor cu ceilalți. Încurajarea copilului să exceleze în talentele lor particulare (cum ar fi sportul) poate ajuta la construirea stimei de sine.
  • Medicamente – pentru a ajuta la controlul comportamentelor impulsive.

De unde să obțineți ajutor

  • Medicul dumneavoastră de familie 
  • Medic pediatru
  • Psiholog copil
  • Psihiatru de copii

Referințe:

  • Tulburare opozițională sfidătoare – simptome, MentalHelp.Net.
  • Tulburare opozițională sfidătoare – tratament, MentalHelp.Net.
  • Tulburări de conduită , Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului

Ce este Dezvoltarea Personală?

Dezvoltarea personală este un proces care are loc pe tot parcursul vieții, o modalitate prin care oamenii își evaluează abilitățile și calitățile, iau în considerare scopurile în viață și își stabilesc obiective pentru a-și realiza și maximiza potențialul.

 De ce este importantă dezvoltarea personală?

Maslow (1970) sugerează că toți indivizii au o nevoie de dezvoltare personală, care are loc printr-un proces numit auto-actualizare.

Măsura în care oamenii sunt capabili să se dezvolte depinde de anumite nevoi care sunt satisfăcute iar aceste nevoi vin într-o ordine. Doar atunci când un nivel de nevoie este satisfăcut, se poate dezvolta următorul. Pe măsură ce schimbarea are loc de-a lungul vieții, se va schimba și nivelul de nevoie care motivează comportamentul cuiva în orice moment.

  • În partea de jos a ierarhiei se află nevoile fiziologice de bază pentru hrană, băutură, sex și somn, adică elementele de bază pentru supraviețuire.
  • Pe următorul nivel din  rând se află nevoile de siguranță și securitate atât în sens fizic, cât și economic.
  • În al treilea rând, se află  satisfacerea nevoii de iubire și apartenență .
  • Al patrulea nivel se referă la satisfacerea nevoii de stima de sine și de stima de sine . Acesta este nivelul cel mai strâns legat de „ auto-împuternicire ”.
  • Al cincilea nivel se referă la nevoia de a înțelege. Acest nivel include idei cum ar fi curiozitatea și căutarea sensului sau scopului și o înțelegere mai profundă.
  • Al șaselea se referă la nevoile estetice de frumusețe, simetrie și ordine.
  • În cele din urmă, în vârful ierarhiei lui Maslow se află nevoia de autoactualizare .

Maslow (1970, p.383) spune că toți indivizii au nevoia de a se vedea pe ei înșiși ca fiind competenți și autonomi. De  asemenea spune că fiecare persoană are spațiu nelimitat pentru creștere.

Autorealizarea se referă la dorința pe care o are fiecare „ de a deveni tot ceea ce este capabil să devină”. Mai precis, se referă la împlinirea de sine și la nevoia de a atinge potențialul maxim ca ființă umană unică.

Pentru Maslow, calea către auto-actualizare presupune să fii în contact cu sentimentele tale, să experimentezi viața pe deplin și cu concentrare totală.

Maslow, AH (1970), Motivație și personalitate, (ediția a doua), Harper & Row, New York.

Gestionarea dezvoltării personale

 Pași de urmat în gestionarea dezvoltării tale personale.

  1. Dezvoltarea unei viziuni personale

Dezvoltarea viziunii tale personale: o idee clară despre unde vrei să fii în câteva luni sau ani și de ce – este o parte crucială a dezvoltării acestui scop.

  1. Planificarea dezvoltării personale

Odată ce știi unde vrei să fii, poți începe să planifici cum să ajungi acolo. Întocmirea unui plan de dezvoltare personală nu este esențială, dar face procesul de planificare mai realist.

  1. Demararea procesului de îmbunătățire

Există o serie de moduri diferite în care puteți învăța și dezvolta.

  1. Înregistrarea dezvoltării tale personale

Este  o idee bună să ții o evidență a dezvoltării tale personale. Notând evoluțiile cheie ale învățării și dezvoltării pe măsură ce acestea apar, vei putea reflecta asupra succeselor obținute la o dată ulterioară.

  1. Revizuirea planurilor de dezvoltare personală

Pentru o învățare mai eficientă, este important să reflectăm asupra experienței și să luăm în considerare ceea ce am învățat din ea. Revizuirea regulată a planurilor de dezvoltare personală și a activităților de dezvoltare ne asigură că învățăm din ceea ce am făcut. De asemenea, că activitățile tale continuă să te îndrepte către obiectivele tale și că obiectivele sau viziunea ta rămân relevante pentru tine.

Maslow, AH (1970), Motivație și personalitate, (ediția a doua), Harper & Row, New York.

https://www.skillsyouneed.com/ps/personal-development.html

Ce este depresia existențială

O componentă importantă a depășirii depresiei existențiale este să trăiești în concordanță cu valorile tale. 

Lipsa de sens, scopul și împlinirea sunt cauzele principale ale depresiei existențiale. Dacă  puteți să aveți o viața în concordanță cu propriile valori personale pe care le-ați considerat ca fiind importante și semnificative pentru voi, viața voastră va fi semnificativă, cu scop și împliniri. 

O viața bazată pe valori este un medicament pentru gândul  comun „ce rost are ceva dacă vom muri oricum? La urma urmei, chiar dacă viața este finită, dacă este trăită în concordanță cu valorile tale, atunci ea va conține în continuare sens, scop și împlinire pentru tine. 

O viața bazată pe valori poate pune capăt gândului existențial „vreau cu adevărat să continui să trăiesc în această lume crudă și nedreaptă?  Atunci când trăiești în concordanță cu valorile tale, viața ta conține sens, scop și împlinire, iar răspunsul la această întrebare va fi „da”.  De exemplu, dacă acesta este un gând existențial pe care îl crezi, atunci probabil prețuiești dreptatea și a-i ajuta pe ceilalți, iar acționând în concordanță cu aceste valori, cum ar fi protestând împotriva nedreptăților sau oferindu-vă voluntar pentru a ajuta victimele nedreptății lumii,  va oferi probabil  sensul, împlinirea și scopul de care ai nevoie pentru a dori să o trăiești în continuare. 

Incertitudinea- dacă „trăiești corect” este o altă sursă de depresie existențială, pe care viața bazată pe valori o poate ajuta să o rezolve.  Acest lucru se datorează faptului că, deși nu există un „mod corect” universal de a trăi, valorile după care alegi să trăiești îți vor da direcție și vor ghida călătoria vieții tale și, în acest fel, ele ghidează modul de a trăi care este potrivit pentru tine. 

Dacă ai trecut print-o pierdere, ca moartea unei persoane dragi sau sfârșitul unei relații, experimentarea unor gânduri existențiale precum „nu mai are rost să fiu în viață”, a trăi o viață în concordanță cu valorile tale – chiar dacă acele valori se schimbă ca urmare a pierderii pe care ai îndurat-o – îți poate oferi în continuare sens, scop și împlinire în continuare.  

Depresia existențială poate fi alimentată și de gândul „ce se întâmplă dacă ceea ce îmi doresc nu se va întâmpla niciodată? Ce rost va avea atunci orice? Valorile nu sunt un obiectiv la care să tânjiți și care fie este atins, valorile fie sunt fie atinse, realizate, fie sunt nerealizate, valorile pot fi găsite în scopul general al obiectivului tău,  a  ceea ce îți dorești. Chiar dacă ceea ce dorești nu ajunge să se întâmple, atunci oricât de neplăcut va fi,  aceasta  nu înseamnă că viața ta va fi complet lipsită de scop, pentru că,  chiar și în fața acestei dezamăgiri, vei avea totuși posibilitatea de a alege, să continui să acționezi în conformitate cu valorile tale, iar atâta timp cât vei face aceasta, viața ta va continua să aibă sens, scop și împlinire.

Să trăiești în concordanță cu valorile tale poate fi o componentă vitală a depășirii depresiei existențiale.