Blog & noutati

Acasa / Blog

Negrut Claudia

Descopera ultimele noutati

Rezoluțiile de început de an: Efectul de ,,New start”

Deseori la sfârșit de an ne propunem ca în anul care vine să schimbăm anumite obiceiuri care credem că nu sunt sănătoase. Poate ne gândim că  ar trebui să facem mai multă mișcare, să mergem la sală, să fumăm mai puțin, sau ne gândim să ținem o dietă, să ne implicăm mai mult în dezvoltarea personală, să ne schimbăm locul de muncă, să ne facem prieteni noi.

Atunci când se încheie un an, pare că se încheie o perioadă din viața noastră, tragem o linie si începând cu ziua 1 din anul următor, o luam de la zero cu un ,,new start”. Rezoluțiile de An Nou sugerează că oamenii au credința că au șanse mai mari să-și atingă scopurile, obiectivele imediate, cum ar fi ,,să merg la sală” dacă își fixează un reper temporal.

Cercetările arată că oamenii iau frecvent decizii care nu sunt deseori în concordanță cu interesele lor pe termen lung, de exemplu facem rar sport, am vrea să mâncăm mai sănătos dar nu o facem. Literatura arată că există anumite momente în timp în care suntem mai interesați și motivați să ne urmărim obiectivele, cum ar fi în preajma Anului Nou,  deoarece  reperele temporale care semnalează noi începuturi sunt mai speciale decât zilele obișnuite când oamenii își planifică activitățile de zi cu zi, iar importanța mai mare a opțiunii întârziate poate crește probabilitatea indivizilor de a o selecta. Deasemenea oamenii sunt mai optimiști cu privire la capacitatea lor de a schimba un comportament în viitor sau după ce aleg o dată (o anumită zi din an) și prin urmare, pot fi mai dispuși să se angajeze ca în viitor să se implice într-un  program de auto-îmbunătățire care să înceapă la scurt timp după data respectivă (Anul Nou) încadrată ca atare. 

Cum transformăm rezoluțiile în realitate atunci când ceea ce părea promițător și realizabil, pare greu de realizat odată cu trecerea timpului? În primul rând este recomandat să împărțim obiectivele mari în obiective mai mici care pot fi mai ușor de gestionat și care ne ajută să devenim mai încrezători odată cu realizarea lor. In al doilea rând, atitudinea contează, este diferit să fii pozitiv și orientat către atingerea obiectivului versus negativ și orientat spre evitare. În al treilea rând dacă avem obiective ambițioase și realizabile, este mai probabil că vom depune mai mult efort să le realizăm.

Pe măsură ce ne apropiem de realizarea obiectivelor, este important să  rămânem în prezent, să nu ne îngrijorăm foarte mult pentru eventualele piedici, deviații de la curs, să ne sărbătorim micile victorii de fiecare dată, cu bucurie și satisfacție; să credem în noi, în abilitățile noastre, să evităm autoînvinovățirea; să vedem provocările ca oportunități din care putem să învățăm; să fim hotărâți dar și flexibili deoarece aceasta reduce presiunea de a reuși neapărat și care ne poate provoca un stres inutil care poate să crească probabilitatea de a renunța.

Fă-ți timp să reflectezi la ceea ce contează cu adevărat pentru tine și folosește asta ca motivația pentru a evolua. Sărbătorește micile victorii și amintește-ți să practici autocompasiunea  pe parcurs.

 

Tulburările de comportament la copii

Toti copiii mici pot fi obraznici, sfidători și impulsivi din când în când, ceea ce este normal. Cu toate acestea, unii copii au comportamente extrem de dificile și provocatoare care sunt în afara normei pentru vârsta lor.

Cele mai frecvente tulburări de comportament perturbator includ tulburarea de opoziție sfidătoare (ODD), tulburarea de conduită (CD) și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) . Aceste trei tulburări de comportament au unele simptome comune, astfel încât diagnosticul poate fi dificil și consuma mult timp. Un copil sau adolescent poate avea două tulburări în același timp. Alți factori pot include probleme emoționale, tulburări de dispoziție, dificultăți în familie și abuz de substanțe.

Tulburare opozițională sfidătoare

Se crede că aproximativ unul din 10 copii cu vârsta sub 12 ani suferă de tulburare de opoziție sfidătoare (ODD), băieții depășind fetele cu doi la unu. Unele dintre comportamentele tipice ale unui copil cu ODD includ:

  • ușor enervat, enervat sau iritat
  • crize de furie frecvente
  • se ceartă frecvent cu adulții, în special cu cei mai familiari adulți din viața lor, cum ar fi părinții
  • refuză să se supună regulilor
  • pare să încerce în mod intenționat să-i enerveze pe alții
  • stimă de sine scazută
  • prag scăzut de frustrare
  • caută să-i învinovăţească pe alţii pentru orice nenorociri sau fapte rele.

Tulburări de comportament

Copiii cu tulburări de conduită (CD) sunt adesea considerați „copii răi” din cauza comportamentului lor și a refuzului de a accepta regulile. Se crede că aproximativ 5% dintre copiii de 10 ani au CD, băieții depășind fetele cu 4 la unu. Aproximativ o treime dintre copiii cu CD au și tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Unele dintre comportamentele tipice ale unui copil cu CD pot include:

  • refuzul frecvent de a se supune părinților sau altor figuri de autoritate
  • absentism repetat
  • tendința de a consuma droguri, inclusiv țigări și alcool, la o vârstă foarte fragedă
  • lipsa de empatie pentru ceilalti
  • agresiv cu animalele și alte persoane sau să manifeste comportamente sadice, inclusiv hărțuirea și abuzul fizic sau sexual
  • dorința de a începe lupte fizice
  • folosirea armelor în lupte fizice
  • minciuna frecventă
  • comportament criminal, cum ar fi furtul, aprinderea intenționată a incendiilor, spargerea în case și vandalismul
  • tendința de a fugi de acasă
  • tendințe suicidare – deși acestea sunt mai rare.

Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție

Se crede că aproximativ 2 până la 5% dintre copii au tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), băieții depășind fetele cu trei la unu. Caracteristicile ADHD pot include:

  • Neatenție – dificultate de concentrare, uitare de instrucțiuni, trecerea de la o sarcină la alta fără a finaliza nimic.
  • Impulsivitate – a vorbi peste ceilalți, a avea o „siguranță scurtă”, a fi predispus la accidente.
  • Hiperactivitate – neliniște constantă și agitație.

Tratamentul tulburărilor de comportament la copii

Copiii netratați cu tulburări de comportament pot deveni adulți disfuncționali. În general, cu cât intervenția este mai devreme, cu atât este probabil ca rezultatul să fie mai bun.
Tratamentul este de obicei cu mai multe fațete și depinde de tulburarea particulară și de factorii care contribuie la aceasta, dar poate include:

  • Educația parentală – de exemplu, învățarea părinților cum să comunice și să-și gestioneze copiii.
  • Terapie de familie – întreaga familie este ajutată să îmbunătățească abilitățile de comunicare și de rezolvare a problemelor.
  • Terapie cognitiv-comportamentală – pentru a ajuta copilul să-și controleze gândurile și comportamentul.
  • Antrenament social – copilului i se învață abilități sociale importante, cum ar fi cum să poarte o conversație sau să se joace în cooperare cu ceilalți.
  • Managementul furiei – copilul este învățat cum să recunoască semnele frustrării sale în creștere și i se oferă o serie de abilități de adaptare menite să-și dezamorseze furia și comportamentul agresiv. De asemenea, sunt predate tehnici de relaxare și abilități de gestionare a stresului.
  • Sprijin pentru problemele asociate – de exemplu, un copil cu dificultăți de învățare va beneficia de sprijin profesional.
  • Încurajare – mulți copii cu tulburări de comportament se confruntă cu eșecuri repetate la școală și în interacțiunile lor cu ceilalți. Încurajarea copilului să exceleze în talentele lor particulare (cum ar fi sportul) poate ajuta la construirea stimei de sine.
  • Medicamente – pentru a ajuta la controlul comportamentelor impulsive.

De unde să obțineți ajutor

  • Medicul dumneavoastră de familie 
  • Medic pediatru
  • Psiholog copil
  • Psihiatru de copii

Referințe:

  • Tulburare opozițională sfidătoare – simptome, MentalHelp.Net.
  • Tulburare opozițională sfidătoare – tratament, MentalHelp.Net.
  • Tulburări de conduită , Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului

Ce este Dezvoltarea Personală?

Dezvoltarea personală este un proces care are loc pe tot parcursul vieții, o modalitate prin care oamenii își evaluează abilitățile și calitățile, iau în considerare scopurile în viață și își stabilesc obiective pentru a-și realiza și maximiza potențialul.

 De ce este importantă dezvoltarea personală?

Maslow (1970) sugerează că toți indivizii au o nevoie de dezvoltare personală, care are loc printr-un proces numit auto-actualizare.

Măsura în care oamenii sunt capabili să se dezvolte depinde de anumite nevoi care sunt satisfăcute iar aceste nevoi vin într-o ordine. Doar atunci când un nivel de nevoie este satisfăcut, se poate dezvolta următorul. Pe măsură ce schimbarea are loc de-a lungul vieții, se va schimba și nivelul de nevoie care motivează comportamentul cuiva în orice moment.

  • În partea de jos a ierarhiei se află nevoile fiziologice de bază pentru hrană, băutură, sex și somn, adică elementele de bază pentru supraviețuire.
  • Pe următorul nivel din  rând se află nevoile de siguranță și securitate atât în sens fizic, cât și economic.
  • În al treilea rând, se află  satisfacerea nevoii de iubire și apartenență .
  • Al patrulea nivel se referă la satisfacerea nevoii de stima de sine și de stima de sine . Acesta este nivelul cel mai strâns legat de „ auto-împuternicire ”.
  • Al cincilea nivel se referă la nevoia de a înțelege. Acest nivel include idei cum ar fi curiozitatea și căutarea sensului sau scopului și o înțelegere mai profundă.
  • Al șaselea se referă la nevoile estetice de frumusețe, simetrie și ordine.
  • În cele din urmă, în vârful ierarhiei lui Maslow se află nevoia de autoactualizare .

Maslow (1970, p.383) spune că toți indivizii au nevoia de a se vedea pe ei înșiși ca fiind competenți și autonomi. De  asemenea spune că fiecare persoană are spațiu nelimitat pentru creștere.

Autorealizarea se referă la dorința pe care o are fiecare „ de a deveni tot ceea ce este capabil să devină”. Mai precis, se referă la împlinirea de sine și la nevoia de a atinge potențialul maxim ca ființă umană unică.

Pentru Maslow, calea către auto-actualizare presupune să fii în contact cu sentimentele tale, să experimentezi viața pe deplin și cu concentrare totală.

Maslow, AH (1970), Motivație și personalitate, (ediția a doua), Harper & Row, New York.

Gestionarea dezvoltării personale

 Pași de urmat în gestionarea dezvoltării tale personale.

  1. Dezvoltarea unei viziuni personale

Dezvoltarea viziunii tale personale: o idee clară despre unde vrei să fii în câteva luni sau ani și de ce – este o parte crucială a dezvoltării acestui scop.

  1. Planificarea dezvoltării personale

Odată ce știi unde vrei să fii, poți începe să planifici cum să ajungi acolo. Întocmirea unui plan de dezvoltare personală nu este esențială, dar face procesul de planificare mai realist.

  1. Demararea procesului de îmbunătățire

Există o serie de moduri diferite în care puteți învăța și dezvolta.

  1. Înregistrarea dezvoltării tale personale

Este  o idee bună să ții o evidență a dezvoltării tale personale. Notând evoluțiile cheie ale învățării și dezvoltării pe măsură ce acestea apar, vei putea reflecta asupra succeselor obținute la o dată ulterioară.

  1. Revizuirea planurilor de dezvoltare personală

Pentru o învățare mai eficientă, este important să reflectăm asupra experienței și să luăm în considerare ceea ce am învățat din ea. Revizuirea regulată a planurilor de dezvoltare personală și a activităților de dezvoltare ne asigură că învățăm din ceea ce am făcut. De asemenea, că activitățile tale continuă să te îndrepte către obiectivele tale și că obiectivele sau viziunea ta rămân relevante pentru tine.

Maslow, AH (1970), Motivație și personalitate, (ediția a doua), Harper & Row, New York.

https://www.skillsyouneed.com/ps/personal-development.html

Ce este depresia existențială

O componentă importantă a depășirii depresiei existențiale este să trăiești în concordanță cu valorile tale. 

Lipsa de sens, scopul și împlinirea sunt cauzele principale ale depresiei existențiale. Dacă  puteți să aveți o viața în concordanță cu propriile valori personale pe care le-ați considerat ca fiind importante și semnificative pentru voi, viața voastră va fi semnificativă, cu scop și împliniri. 

O viața bazată pe valori este un medicament pentru gândul  comun „ce rost are ceva dacă vom muri oricum? La urma urmei, chiar dacă viața este finită, dacă este trăită în concordanță cu valorile tale, atunci ea va conține în continuare sens, scop și împlinire pentru tine. 

O viața bazată pe valori poate pune capăt gândului existențial „vreau cu adevărat să continui să trăiesc în această lume crudă și nedreaptă?  Atunci când trăiești în concordanță cu valorile tale, viața ta conține sens, scop și împlinire, iar răspunsul la această întrebare va fi „da”.  De exemplu, dacă acesta este un gând existențial pe care îl crezi, atunci probabil prețuiești dreptatea și a-i ajuta pe ceilalți, iar acționând în concordanță cu aceste valori, cum ar fi protestând împotriva nedreptăților sau oferindu-vă voluntar pentru a ajuta victimele nedreptății lumii,  va oferi probabil  sensul, împlinirea și scopul de care ai nevoie pentru a dori să o trăiești în continuare. 

Incertitudinea- dacă „trăiești corect” este o altă sursă de depresie existențială, pe care viața bazată pe valori o poate ajuta să o rezolve.  Acest lucru se datorează faptului că, deși nu există un „mod corect” universal de a trăi, valorile după care alegi să trăiești îți vor da direcție și vor ghida călătoria vieții tale și, în acest fel, ele ghidează modul de a trăi care este potrivit pentru tine. 

Dacă ai trecut print-o pierdere, ca moartea unei persoane dragi sau sfârșitul unei relații, experimentarea unor gânduri existențiale precum „nu mai are rost să fiu în viață”, a trăi o viață în concordanță cu valorile tale – chiar dacă acele valori se schimbă ca urmare a pierderii pe care ai îndurat-o – îți poate oferi în continuare sens, scop și împlinire în continuare.  

Depresia existențială poate fi alimentată și de gândul „ce se întâmplă dacă ceea ce îmi doresc nu se va întâmpla niciodată? Ce rost va avea atunci orice? Valorile nu sunt un obiectiv la care să tânjiți și care fie este atins, valorile fie sunt fie atinse, realizate, fie sunt nerealizate, valorile pot fi găsite în scopul general al obiectivului tău,  a  ceea ce îți dorești. Chiar dacă ceea ce dorești nu ajunge să se întâmple, atunci oricât de neplăcut va fi,  aceasta  nu înseamnă că viața ta va fi complet lipsită de scop, pentru că,  chiar și în fața acestei dezamăgiri, vei avea totuși posibilitatea de a alege, să continui să acționezi în conformitate cu valorile tale, iar atâta timp cât vei face aceasta, viața ta va continua să aibă sens, scop și împlinire.

Să trăiești în concordanță cu valorile tale poate fi o componentă vitală a depășirii depresiei existențiale.